Recunosc, nu prea am mai folosit mijloacele de transport in comun in ultimii… 4 sau 5 ani. Se intampla doar ocazional, atunci cand e autoturismul in service sau in cazul in care decid sa fac putina miscare sub soarele linistitor al primaverii-verii-toamnei.

In ultima vreme insa, traficul exasperant de pe strazile Bucurestiului aproape ca ma determinasera sa renunt la autoturism. Mai crunt decat orele de tensiune de la birou, sau cozile de la super/hypermarket-uri mi se pare acel timp mort-si-ingropat in drumul casa-birou si vice-versa. Uneori e vorba de ore intregi petrecute aiurea in masina, pe drum; timp care nu prea poate fi folosit in mod real util. Mai un post de radio, ceva muzica si cam atat. Am incercat varianta cu cititul, dar – fiind barbar fragmentat – nu da prea multe roade. (more…)

In ultimii ani, s-a vorbit tot mai mult despre forta sau, mai bine spus, impactul puternic pozitiv pe care il poate avea agroturismul in promovarea turismului romanesc in ansamblul sau.

Ca americanii sau – mai stiu eu care vorbitori de limbi straine – vin si casca gura pe aici, incantati de gastele care se baltacesc pe marginea drumului, de cantatul din zori al cocosilor sau traversarea lenesa a oilor te miri pe unde, asta – m-am lamurit de ceva vreme – este perfect adevarat. Se mira, le place, sunt incantati. Pentru simplul motiv ca acasa la ei nu prea gasesc asa ceva. (more…)

Dupa ce treci de Sinaia, Busteni si Predeal – extrem de aglomerate si supraestimate, tai in doua Brasovul si, hopa, ai ajuns in Poiana Brasov. Mai ca ai spune ca e minunant, o oaza de ceva mai multa liniste, cu ceva mai putina lume si o toponimie un pic mai aerisita. Te dai cu saniuta, te mai plimbi un pic, si – indemnat de aerul tare si curat, asa cum nu prea mai ai ocazia in oras sa intalnesti nici in parcuri, nici in periferie – decizi sa iei o masa copioasa. Iti amintesti de verile sau iernile copilariei cand mergeai (poate) cu parintii la Sura Dacilor. Asa ca – plecand din start de la premisa ca nu vei gasi preturi de carciuma ieftina, te indrepti hotarat catre un ospat, pe care – pana la urma – il meriti pe deplin dupa atata munca si, mai ales, atata sanius. (more…)