Impotriva secretarelor de la facultate
Inconjurata de fisete, registre, caiete, foi volante, creioane cu varful rupt si pixuri publicitare, umflata si-nfundata in scaunul ei desfundat, secretara de facultate e zeul suprem. O cana mare de cafea, cu cafea si cu urmele mai multor generatii de lichid pe pereti; pete de cafea/suc/pix pe diferite foi, registre, dar si pe masa si pe tastatura unui batran calculator. Are si un carton-suport pentru cana dar nu-l foloseste, pentru ca “al dracu’, fata, nu’s cum fac, dar nu-l nimeresc niciodata la repezeala… si cata treaba am eu…” Are intotdeauna un flanel sau vesta/cojoc pe spatarul scaunului care scartaie mereu, “nu’s ce dracu’ are…”. Daca o loveste frigul…? Are intotdeauna in fata un registru, are intotdeauna masa aglomerata, intotdeauna darama ceva cand se misca… de, daca are atat de lucru… Si e atat de nervoasa si ocupata…
Pe pervazul ferestrei are ghivece cu flori. Ghivece…! Ma rog, galetuse de iaurt, pahare de smantana, ce-a gasit si ea, ca ghivecele sunt si scumpe si proaste. Flori…! Ma rog, cateva bete batrane de muscata fara flori sau frunze, cateva violete patate de boli si intotdeauna vreo buruiana de soi pusa la prins radacini intr-un pahar soios. Cand le uda, cand nu le uda, dar ce e sigur e ca pe perete sunt intotdeauna siroaie de apa cu noroi scurse din farfurioare… Tot pe pervaz are mancarea de pranz. Salam, zacusca, putin orez cu lapte de care a facut ea aseara acasa, cateva felii de branza de tara de la soacra-sa (macar atata sa-i dea si ea, scorpia dracu’). Si cam atat, ca e permanent la regim, permanent la dieta, permanent avand cu cateva kilograme in plus, fata, nu se mai poate, nu mai stiu ce sa fac, mi-a zis si Bebe, draga esti din ce in ce mai rubiconda, ce dracu’ o mai fi si asta, dar sigur nu-i de bine…
Secretara de facultate intotdeauna e trecuta de-o anumita varsta, indiferent care e ea, si cauta intotdeauna sa para mai tanara. Si-o face indesandu-si butucii de picioare in dresuri cu plasa, tragand un contur pe buze cu un rosu sangeriu care-o face sa semene cu un travestit fioros intalnit noaptea prin parc, invinetindu-si pleoapele umflate cu roz aprins sau violet si dandu-si cu o mana de sclipici pe gat/gusa/pieptul ridat.
Fereasca Dumnezeu sa ai treaba la secretariat.
- Ce dracu’, ma, nu vezi ca mananc? Frate, nu te lasa astia nici sa mananci… Iesi dracu’ afara!
- Note????!!! Pai, ce, la mine? Du-te, bai, la profesor, ce vii la mine? Sa le afisez? Cum adica sa le afisez? Nu ti-e rusine, ma? Cu salariul meu, e bine ca mai vin la birou. Cum adica te-a trimis la mine? Cine? Profesorul? Nu exista!
- Cerere? Cum adica cerere? Nu e treaba mea. Du-te la decan, la prodecan, la rector, la cine vrei, dar numa’ nu la mine!
- Taxe? Pai de unde sa stiu eu? Habar n-am! Du-te la casierie!
- Orar? Ba, da’ voi chiar nu mai aveti nici o limita? Ce, orarul e treaba mea? Vorbeste cu profesorul, de unde sa stiu eu? Cum adica sa-l afisez? Nu te obraznici daca vrei sa mai pui piciorul in facultatea asta…
