O noapte la Herculane
Sunt aproape 10 ore pe drum, de cand am intrat in tara. Cu o pauza de qvasi-masa intr-o benzinarie. Chiar la iesirea din Arad am decis sa facem cale intoarsa. Era blocaj in trafic. Si pentru ca, doar cu 15 zile inainte, in timp ce noi ieseam fara prea mari probleme din tara, pe langa Deva – in sens invers atunci, astazi sensul nostru – vazusem o coloana de masini intinsa pe mai bine 10 kilometri. Asta numai pentru ca, un moment dat, in dreptul unei treceri de cale ferata, drumul era foarte prost si toti incetineau la maxim. Asa ca, vazand coada formata in Arad, pavlovian, ne-a venit in minte imaginea kilometrilor de masini.
Si am decis sa o luam spre Timisoara. Decizie, probabil, nu foarte inspirata pentru ca este seara si ar fi cazul sa tragem undeva. Decidem ca acest undeva sa fie Baile Herculane. Nici nu avem prea multe alternative.
Anul trecut, cam pe aceeasi vreme, fusesem la Baile Felix. Nu stiu exact ce asteptam sa gasim acolo, cert este ca am gasit pensiuni kitch absolut – amestec de lemnararie pe pereti cu balcoane impodobite cu marmura, lume pestrita, multe manele si zero turisti straini. Nu ca as avea o treaba anume cu turistii straini, dar parca e pacat ca atatia nemti se scalda intr-un lac murdar ca Balaton (iertare pentru cei care au afinitati, dar eu nu am indraznit sa ma balacesc acolo) in loc sa vina sa lase banii aici, la noi. La vremea respectiva am ales sa stam intr-un hotel antic de pe vremuri, lasat asa cum l-au mostenit, pe principiul ca macar stim ce o sa obtinem: varuiala murdara, mobile veche, etc; am avut in schimb un vas de toaleta ‘desinfectat’, si un sapun de 10g, cu miros de sapun de rufe, dar ‘lux’ si totodata ‘NOU!!!’. Cel putin asa spuneau ei.
Ca atare, nu tinem neaparat ca in Herculane sa reiteram interesanta experienta de la Felix. Dar, surpriza! Este tarziu, Herculane este nu plin, ci arhiplin, cele 2 terase din centru gem de aglomerate ce sunt. Incercam la 2-3 pensiuni mai decente sa gasim o camera, dar fara succes. Este tarziu, suntem obositi si amarati dupa 250 de kilometri facuti in 8 ore (pentru ca te la Timisoara spre Drobeta se lucreaza pe drum, si din doi in doi se circula pe o singura banda). Suntem condamnati, pedepsiti ca am vrut Herculane (de fapt, nici nu am vrut, dar daca trebuie…) renuntam, capitulam ne ducem la DACIA. Dacia este, probabil, cel mai mare hotel din Herculane, un monstru cu 14 (parca) etaje, lat cat Muzeul de Istorie, lasat aproape in paragina. La vremea lui, a fost probabil cineva. Acum este ‘de trista amintire’ (mai ales dupa ce stai macar o noapte!).
Ne ducem la receptie si rasuflam usurati: au camere libere. Pe ‘avizier’ sunt afisate preturile: o camera dubla – (adica nu are prêt), o camera dubla modernizata – 110 RON (nu chiar gratis, as zice). Concluzia mea: nu poate fi asa de rau, macar au modernizat toate camerele! Luam cheia, urcam cu liftul, iesim din lift si ne ingrozim. Holurile arata cel putin ca intr-un film de groaza. Culoare lungi, varuiala aruncata pe pereti te duce cu gandul la ‘spin’-ul lui Bacovia, tocurile si usile macabru manjite cu vopsea. Nici nu stiu exact cu ce sa le compar: inchisoare sau spital? Incercam sa facem abstractie, cautam camera, o gasim – miros tipic, mobila murdara, mocheta roasa si patata. Parca as vrea sa nu ating nimic, ma fac ca un arici. As vrea sa fug. Dar imi dau seama ca nu am unde: aici am barem un pat (cat de rau poate sa fie?), asternuturile par curate. Ce bine era la Baile Felix!
Imi revine in cap avizierul: si care ar fi moderizarea in toata aceasta mizerie? Poate televizorul. Pe urma descopar, in baie, gresia si faianta care par a avea o varsta sub 10 ani; robinetii, chiuveta, cada par insa vechi. De unde atata modernizare in doar 20 de ani!
Nu mai spun nimic de chelnarita care ne-a servit intr-o mare scarba (evident, ne face un favor, nimic nou!) dupa ce cu greu am ‘vanat’ o masa, cu fata usor la perete (dar ce sa mai comentezi..), dar singura libera in cele 45 de minute de bantuiala pe cele 2 strazi din centrul statiunii. Mergea probabil pe principiul ca ‘are balta peste’. Nu mai spun de cetatenii care stand pe bancile din ‘centru’ capsau seminte si aruncau cojile aiurea.. Palesc toate in umbra drumului de vis catre Herculane si a confortului asigurat de hotel DACIA!
Restul e tacere.
