Bancile de la Eroilor
Ati observat bancile care se tot instaleaza prin Bucuresti?
Am gasit unele in sectorul 5, pe trotuarul din coltul parcului facultatii de medicina. Mi s-a parut interesanta ideea ca poti sta acolo, urmari randurile de masini si asculta trilurile de claxoane dinspre Splai sau dinspre Panduri. As fi zabovit o leaca sa le aprofundez, insa pantalonii mi s-au strans instantaneu pe fund, inciudati si nemultumiti ca vor trebui sa faca iar un tur al masinii de spalat dupa aceasta experienta.
Bancutele, care probabil isi asteapta pensionarii sa caste larg gura, nasul si plamanii la praful proaspat la colt de intersectie, erau ele insele pline de praf de un deget, cel mai probabil adus dinspre centru (ca dinspre Cotroceni vin valuri de aer curat). As fi scris pe ele cu degetul celebrul dialog pe care l-am vazut cu cateva luni in urma pe o masina prafuita: “Sunt foarte murdara, cine ma spala?”, alaturi de raspunsul prompt: “Ma-ta”, insa cine s-ar fi sesizat? Nimeni.
In definitiv, pentru ce sunt puse bancile alea acolo altfel decat pentru a se potrivi in decor? Si ce bine se potrivesc, nu? Cine se aseaza pe ele? “Ma-ta”. Eu nu.
