Trendul pungilor de carton
Prin oras, prin metrou, pe strada sau oriunde altundeva decat in magazine, vad frecvent pungi de carton. Nu doar eu, ci si voi, numai ca nu le observati, poate pentru ca nu vreti sau pentru ca voi insiva purtati pacatoasa de punga dupa voi, carand cu ea diverse chestiute.
Tin minte ca atunci cand eram mic, ma trimitea mama la cumparaturi cu celebra sacosa de panza, pe care pe tot drumul ma chinuiam sa o impachetez astfel incat sa o pot tine pe toata intr-o singura mana si sfarseam prin a intra in magazin tinand-o de manere si tarand-o pe jos.
Eh, vremurile nu s-au schimbat semnificativ, si asa cum trenduri din trecut revin inconstient sub forme retro acum, asa si pungile de carton inlocuiesc simbolic celebra sacosa/papornita comunista.
Vad din ce in ce mai frecvent persoane pe strada (mai ales oameni care merg la lucru), care tin neaparat sa ne arate ca si-au cumparat ceva de la Zara, sau de la Mango, sau de la Marks&Spencer, sau ca au fost la Paris la Lafayette, sau ca au cumparat suveniruri din Prater din Viena. N-am vazut insa persoane care sa vrea sa imi arate ca au luat painea de la magazinul Titan sau ca au cumparat neoane de la Praktiker. Nu, e clar ca trebuie sa arati ca esti potent(a) financiar, ca esti in pas cu moda, ca ai si mai ales ca poti. Pentru ca toate acele branduri sau locatii se asociaza involuntar cu pricopseala.
Si cum arati asta? Punand cutiuta de mancare (gatita cu dibacie si rabdare gospodareasca pe aragazul proprietate personala) in punga branduita. Adica da-o dracu de contradictie ca vii cu mancarea de acasa versus cumperi de la Zara. O, da, tu nu cumperi mancare la serviciu pentru ca “nu e buna, stii? mai bine imi aduc eu mancare de acasa”. Tu, purtatoareo sau purtatorule de punga branduita esti dovada clara pentru care in continuare magazinele noastre vand pungile cu ditamai scrisul pe ele. Pentru ca ei stiu ca mentalitatea basinoasa a romanului il face sa se faleasca neaparat cu reclama ta si sa poarte brandul la vedere. La fel cum cocalarul de rand isi ia sapca aia cu 8 cusaturi, sau treningul Nike pe care se vede sigla si motto-ul la zoom de 900%. Ca sa vada lumea.
Mai e o categorie de purtatori de pungi de carton: aia care vin cu punga de cadou dupa ei. Adica.. “uitati-va ba, am primit cadou cu ocazia X (pom de craciun pe punga; oua de paste si nelipsitul iepure; “Pentru cea mai tare iubita, cu multa -urmeaza o serie de inimioare de diverse marimi-), care a incaput in punga asta. Adica vedeti ce mare a fost, da?
Deci tu, calatorule sau pietonule, daca vreun moment iesi din carapacea ta de indiferenta bucuresteana, ce gandesti despre mine daca ma vezi priponit de o astfel de punga? Ca m-am dilit sau ca sunt extrem de practic? Pentru ca, nu-i asa, pungile de carton sunt foarte practice: sunt rezistente la greutate, la umiditate, la cocolosire, la praf, la de toate, doar d-aia sunt de “carton” (care de fapt e o hartie ordinara putin mai groasa), sunt foarte estetice si comunica mereu un singur mesaj: purtatorul arata ca ARE.
Culmea a fost cand l-am vazut pe unu’ in metrou, cu o punga d-asta de la “La Mama”, in care cara niste dosare. Pentru ca punga poate, si pentru ca eu tineam neaparat sa aflu ca el comandase de la restaurantul ala si astfel sa-mi dau seama cat e de pricopsit. Dosarele nu ar fi intrat in niciun alt accesoriu de carat, nu-i asa? Si asta pentru ca toti functionarii publici carau acum 10-20 de ani dosarele in pungi de carton de la La Mama.
Si totusi, cu ce poate fi inlocuita punga asta? Cu una mata, fara nicio sigla, fara niciun desen, fara nicio reclama. Se gasesc in comert, am vazut eu. Sau cu punga/sacosa standard. Dar bine, asa ar trebui sa renunti la fite, sa nu se mai uite lumea la tine, sa nu mai iesi in evidenta, sa nu mai intorci priviri usor invidioase (“ia uite a dracu, si-a luat de la Zara”).
Daca nu ma credeti si vi se pare ca exagerez, urmariti pe strada pe cei cu pungi d-astea. Incercati sa ii clasati si sa ii compatimiti ca nu au saracii de ei niciun alt accesoriu/geanta/sacosa de carat decat punga aia amarata de hartie.
March 31st, 2009 23:00
Mai stai o țâră, până ș-or da ecologiștii sama că nici hârtia asta nu se face numa’ din apă și soare, și-atunci ne-ntoarcem, cu Mihaela Rădulescu moț, la sacoșa din bumbac. Auz’, mă, io-mi aduc aminte dupe vremea lu’ Ceașcă, ce fiță chizdoasă era s-ai sacoșă d-aia de plastic, de scria kent sau marlboro pe ea… O umpleai ș-o goleai ș-o spălai întoarsă pe dos ș-o uscai și tot așa până se lua vopsaua dupe ea. Bate-l-ar norocu’ la Târgoviște pe Ceașcă ăla, că dac-ar fi trăit îl făceau ăștia trend-setter de ecologiști, la cum era el de green cu R-R-R-urile.
April 1st, 2009 00:04
Da mă, chiar! Îmi aduc aminte de pungile cu Kent! Cine avea d-aia era un fel de pricopsit al vremurilor.
Mai nașpa e ca toți trendinezii care folosesc pungile de hârtie le aruncă în locul în care li s-au rupt (și implicit nu le mai folosesc la nimic) – de cele mai multe ori se regasesc direct pe stradă sau printr-un parc.
April 1st, 2009 09:47
C’mon, arunca pungile de hartie direct pe strada sau printr-un parc. Numai “trendinezii” in pungi de hartie fac asta? Si “nostalgicii” cu pungi de Kent fac la fel. Si “meseriasii” cu masini aduse si doze cu licori fac la fel. Si putem continua la nesfarsit.
In alta ordine de idei, nu stiu daca problema e ca oamenii se “falesc” cu pungile branduite. Problema e ca prin “fala” lor fac reclama gratuita (de fapt chiar platesc ei pentru a face reclama – un paradox penibil). Putem extrapola la masini, genti, curele si multe altele…