Arta abstracta de la City Grill
Într-una din vizitele recente la City Grill, am reconfirmat o bănuială care începuse să mă frământe de ceva vreme: restaurantul a adoptat o atitudine de criză, nepotrivită cu blazonul uşor pretenţios pe care-l afişează.
Îmi aduc aminte cum erau angajaţii lor la început, când s-a deschis restaurantul: “Buna ziua, numele meu este X. V-aţi hotărât? Pot să vă iau comanda?”, iar după ce dădeam comanda: “Comanda dumneavoastră este: (şi înşira tot ce notase). Doriţi [cutare chestie] înainte sau să le aducem pe toate deodata?” etc.
Acum comanda se ia în tonul specific al sictirului tipic românesc: “Da?” şi-atât. Şi nici măcar nu se uită la tine.
În fine, voiam să scriu de fapt despre o situaţie penibilă, dar trebuia să mă leg niţel şi de treaba asta cu criza, pentru că probabil de acolo a ieşit povestea.
Aşadar, am descoperit că la City Grill-ul din Calea Victoriei (Centrul Vechi) nu mai există hârtie igienică la toaletă. Mă rog, să zicem că asta ar fi o problemă relativ răspândită (totuşi nu e o situaţie în acord cu pretenţiile restaurantului), care a apărut fie pentru că a uitat tanti Florica să aducă, fie că tocmai a ciordit un client toate sulurile de hârtie sau fie că altul a mâncat mai cu pofta, dat pe lângă şi-a folosit toată hârtia pentru a-şi şterge indiciile de pe corp.
Mi s-a părut însă foarte interesantă adoptarea unei soluţii rapide şi de compromis pentru lipsa asta, o soluţie de sorginte câmpenească sau ciobanească – ce mai tura-vura: românească. Se pare că o persoană înzestrată cu viziuni artistice şi plină de isteţime a devenit conştientă de aderenţa hârtiei de ziar şi de proprietăţile ei de curăţire în combinaţie cu tuşul sau cu cerneala de tipar şi imediat a pus în aplicare ideea.
Drept urmare, coşul de gunoi al toaletei de la City Grill (vezi poza) avea capacul deschis sub un unghi îmbietor astfel încât să se poată observa minunile de bucaţi de ziar rupte şi cocoloşite in forme variate, care de care mai apăsate, trădând parcă vârtoşenia şi tremurul artistului în momentul modelării lor, asezonate pe alocuri cu pete colorate alungite, uşor utopice pentru un scris impecabil de tipar.
Artistul a realizat o lucrare abstractă, folosind un amestec unicolor pe o pânză cu imitaţie de ziar. Durerea creaţiei este cu atât mai profundă şi aparent mai neînţeleasă cu cât prezentarea lucrării se face aproape ambiguu într-un coş de gunoi, care prin deschiderea capacului poate simboliza legatura dintre viaţă şi moarte, dintre ce intră şi ce iese, dintre ce ar trebui să fie şi ce este de fapt.
Şi toate astea la City Grill. Poate că mai sunt încă hârtiile acolo sau probabil că se vor repeta astfel de situaţii inspiratoare pentru clientul City Grill, pentru că s-a lansat publicaţia cu circuit intern a restaurantului, pe structura unui ziar.
Aviz amatorilor! 
