V-a inlocuit el chestia aia care va inlocui ce nu inlocuii eu

Sedinţă.

Un superior, pentru a da gravitate momentului, scrie cu o mimă motivantă într-un document electronic. Ceilalţi îl urmăresc atenţi în linişte, uşor încordaţi din cauza tensiunii şi concentrării lui.

Citeşte cu voce tare în timp ce apasă pe taste:

(n.r. Ceva) “… se v-a înlocui…”.

Pauza de câteva secunde.
Linişte.

Ceilalţi se uită unii la alţii pe la spatele lui, abţinându-se să nu bufnească în râs.

Începe să vorbească… (Ei răsuflă uşuraţi, gen “şi-a dat seama, mă!”)
Întreabă, vădit stresat de atâta gândit: “mă, cum naiba se scrie înlocui? Cu unu’ sau cu doi i ?!”