100% pitoresc (?)

Dupa ce treci de Sinaia, Busteni si Predeal – extrem de aglomerate si supraestimate, tai in doua Brasovul si, hopa, ai ajuns in Poiana Brasov. Mai ca ai spune ca e minunant, o oaza de ceva mai multa liniste, cu ceva mai putina lume si o toponimie un pic mai aerisita. Te dai cu saniuta, te mai plimbi un pic, si – indemnat de aerul tare si curat, asa cum nu prea mai ai ocazia in oras sa intalnesti nici in parcuri, nici in periferie – decizi sa iei o masa copioasa. Iti amintesti de verile sau iernile copilariei cand mergeai (poate) cu parintii la Sura Dacilor. Asa ca – plecand din start de la premisa ca nu vei gasi preturi de carciuma ieftina, te indrepti hotarat catre un ospat, pe care – pana la urma – il meriti pe deplin dupa atata munca si, mai ales, atata sanius. (more…)