Ati observat ca toata lumea tace in metrou dimineata? Fie ca sunt morocanosi sau adormiti, infometati sau stresati, fie ca se grabesc sau nu, fie ca rontaie un covrig sau rasfoiesc ziarul (uitandu-se mai mult la poze si la titluri), toti tac.

Seara insa tot metroul e un zumzet continuu si lumea nu mai pridideste cu povestitul.

De ce oare?

A inceput sa mi se repete din ce in ce mai des in ultima vreme o situatie aiurea, da’ nu stiu cum am devenit constient de ea abia acum ca daca stau sa ma gandesc, se intampla de mai multa vreme.

Iata: se ia una bucata persoana (de pilda eu) si se transpune intr-un cadru gen “la cumparaturi” (nu conteaza prea mult circumstantele in care se ajunge in acest cadru). Dupa ce se cumpara un articol caruia sa ii poti alatura verbul “a purta”, la casa, dupa eventuala impachetare sau asezare in binecunoscuta punga cu reclama magazinului, vanzatoarea (vanzatorul) iti spune, pe un ton fals: “Sa-l purtati cu placere!”. (more…)

Am observat o chestie in ultima vreme: de fiecare data cand – dupa indelungi mustrari de constiinta – ma decid sa platesc diverse facturi de servicii gospodaresti, la foarte scurt timp dupa consumarea faptului ma regasesc in una dintre legile proaste ale teoreticianului lu’ peste Murphy.
(more…)

Luni dimineata la metrou. Full. Inghesuiala cu storcoseli. Oameni care leviteaza din cauza incordarii inghesuielii, fiecare impingand si rezistand eroic presiunii, rugandu-se sa nu faca seful de tren o manevra spontana si ei sa nu fie pe faza sa-si poata bloca flatulentele nocturne care s-au incapatanat sa-i paraseasca acasa.

Langa mine, un batran cu doua papornite de rafie inghesuite intr-un colt langa usa, storcosite si ele cu batran cu tot de inghesuiala.

Ma intreaba cu o fata mirata: “E ora de varf?”.
Zic: “da”, gandindu-ma ca nu cumva sa avem explicatii diferite pentru notiunea exprimata de el.
Raspunde ganditor: “Aha, cred ca d-aia e aglomeratie…” (more…)