Sedinţă.

Un superior, pentru a da gravitate momentului, scrie cu o mimă motivantă într-un document electronic. Ceilalţi îl urmăresc atenţi în linişte, uşor încordaţi din cauza tensiunii şi concentrării lui.

Citeşte cu voce tare în timp ce apasă pe taste:

(n.r. Ceva) “… se v-a înlocui…”.

Pauza de câteva secunde.
Linişte.

Ceilalţi se uită unii la alţii pe la spatele lui, abţinându-se să nu bufnească în râs.

Începe să vorbească… (Ei răsuflă uşuraţi, gen “şi-a dat seama, mă!”)
Întreabă, vădit stresat de atâta gândit: “mă, cum naiba se scrie înlocui? Cu unu’ sau cu doi i ?!”

Îmi povestește un prieten zilele trecute despre o discuție între două tipe la care a tras cu urechea în Mall Vitan:

- Da fată… și am donat 50 de euro la dabăl vî dabăl vî ef…

- Eu nici măcar nu știu ce e aia dabăl vî dabăl vî ef…

- E aia cu animalele Wild Life… Așa și mi-au dat un cod și-am intrat pe un site unde am înfiat o broască țestoasă, fată!

Dacă aş fi Madonna acum după concert, m-aş grăbi să trimit o serie de scrisori de mulţumiri pentru sejurul meu excelent în România.

Întâi i-aş scrie primarului sectorului 5, dl. Marian Vanghelie (pentru ea “Mr. Mayor Van Gel”) pentru (more…)

Mall, Liberty Center, magazin Office Shoes.
Doi: tatăl – 40-45 de ani şi fiul la 10-15 ani, domiciliu probabil instabil în Bucureşti, aer provincial-rural, apucături şantieriste.

Tatăl către fiu:
- Câ-tîîîîîîî? Doo milioane?! Da’ ce face de doo milioane? Merge singuri? De doo sute de mii te încalţ din piaţă de nu te vezi. Lasă-le dracu’, nu te mai uita la ele.