Fragment dintr-o discutie la o tigara intre doua vanzatoare tinerele, in fata “spatiului” dintr-un centru comercial din Bucuresti:
- Auzi fã… era “eeeco” ala si… cum ii zice aluilalt?
- Pai… era “eco” si “bio” parca.
- Asa, asa! “Eco” si “bio”!…
(scurta pauza de gandire)
Da-le dracu, oricum toate sunt pline de E-uri!
Secretarele office? Niste zane de pana in treizeci de ani, cu fusta scurta si ieftina, tencuite pe fata, antipatice, false, nepoliticoase si deloc amabile, interesate oricand de cafea, tigara, discutie cu fetele despre ultimele rujuri Avon si promotia cu crema de noapte din Cora. Cu un computer ultimul racnet in fata pe care-l maltrateaza cu messengeru’ si-un parlit de excel, nimerind mai multe taste deodata din cauza manichiurii frantuzesti crescute cam mult si sunandu-l din ora-n ora pe IT-istu’ din cauza caruia nimic nu mai merge in firma asta…
Voce jumate business, jumate hot line. (more…)
Inconjurata de fisete, registre, caiete, foi volante, creioane cu varful rupt si pixuri publicitare, umflata si-nfundata in scaunul ei desfundat, secretara de facultate e zeul suprem. O cana mare de cafea, cu cafea si cu urmele mai multor generatii de lichid pe pereti; pete de cafea/suc/pix pe diferite foi, registre, dar si pe masa si pe tastatura unui batran calculator. Are si un carton-suport pentru cana dar nu-l foloseste, pentru ca “al dracu’, fata, nu’s cum fac, dar nu-l nimeresc niciodata la repezeala… si cata treaba am eu…” Are intotdeauna un flanel sau vesta/cojoc pe spatarul scaunului care scartaie mereu, “nu’s ce dracu’ are…”. Daca o loveste frigul…? Are intotdeauna in fata un registru, are intotdeauna masa aglomerata, intotdeauna darama ceva cand se misca… de, daca are atat de lucru… Si e atat de nervoasa si ocupata… (more…)
