Archive for the Category 'Situatii'

Linistea de la metrou

Sunday, February 22nd, 2009

Ati observat ca toata lumea tace in metrou dimineata? Fie ca sunt morocanosi sau adormiti, infometati sau stresati, fie ca se grabesc sau nu, fie ca rontaie un covrig sau rasfoiesc ziarul (uitandu-se mai mult la poze si la titluri), toti tac.

Seara insa tot metroul e un zumzet continuu si lumea nu mai pridideste cu povestitul.

De ce oare?

Asemanarea dintre “eco” si “bio”

Thursday, January 22nd, 2009

Fragment dintr-o discutie la o tigara intre doua vanzatoare tinerele, in fata “spatiului” dintr-un centru comercial din Bucuresti:

- Auzi fã… era “eeeco” ala si… cum ii zice aluilalt?
- Pai… era “eco” si “bio” parca.
- Asa, asa! “Eco” si “bio”!…
(scurta pauza de gandire)
Da-le dracu, oricum toate sunt pline de E-uri!

Coada la abonamente la metrou

Monday, January 12th, 2009
Coada la abonamente Coada la abonamente in Unirii 2

Dupa ce s-au intors din vacante si concedii, bucurestenii au dat buzna sa-si faca abonamente reduse.

Acum cateva zile, la metrou in Piata Unirii din Bucuresti erau doua cozi lungi si intoarse dupa stalpi, care mi-au adus aminte de vremurile bune de dinainte de ’89, (more…)

Cum sa porti ceva

Monday, January 12th, 2009

A inceput sa mi se repete din ce in ce mai des in ultima vreme o situatie aiurea, da’ nu stiu cum am devenit constient de ea abia acum ca daca stau sa ma gandesc, se intampla de mai multa vreme.

Iata: se ia una bucata persoana (de pilda eu) si se transpune intr-un cadru gen “la cumparaturi” (nu conteaza prea mult circumstantele in care se ajunge in acest cadru). Dupa ce se cumpara un articol caruia sa ii poti alatura verbul “a purta”, la casa, dupa eventuala impachetare sau asezare in binecunoscuta punga cu reclama magazinului, vanzatoarea (vanzatorul) iti spune, pe un ton fals: “Sa-l purtati cu placere!”. (more…)

Golden Kenvelo. Anywhere

Tuesday, December 23rd, 2008

Intr-o seara de curand stateam la posta sa ridic un colet, la o coada cu iz retro-comunist. Coada, bineinteles, era intoarsa de vreo doua ori intr-o incapere cat o camera de apartament. Camera avea zone conturate de igrasie foarte plastic, iar birourile cu tejghea lunga de gresie era plina de jeg si slinoasa (parca vedeam pe ea jdemii de maini muncitoresti transpirate si rastranspirate). In spatele biroului, cate o tanti plina ochi de sictir si plictiseala mai flituia si repezea din cand in cand la per-tu pe cate o persoana care-si pierdea rabdarea dupa timpul petrecut la coada. (more…)