(NB: toate cele de mai jos nu constituie surpriza nici pentru mine, nici pentru oricine care a mai calatorit. Dar oricine dintre cei mentionati mai sus stie probabil sentimentul. Parca e prea mult, parca simti nevoia sa urli intr-o forma sau alta )

In mediile civilizate exista si o forma mai avansata a salii de asteptare, anticamera. Dar nu, noi nu facem anticamera, noi pur si simplu stam in sala de asteptare a civilizatiei. (more…)

In ultimii ani, s-a vorbit tot mai mult despre forta sau, mai bine spus, impactul puternic pozitiv pe care il poate avea agroturismul in promovarea turismului romanesc in ansamblul sau.

Ca americanii sau – mai stiu eu care vorbitori de limbi straine – vin si casca gura pe aici, incantati de gastele care se baltacesc pe marginea drumului, de cantatul din zori al cocosilor sau traversarea lenesa a oilor te miri pe unde, asta – m-am lamurit de ceva vreme – este perfect adevarat. Se mira, le place, sunt incantati. Pentru simplul motiv ca acasa la ei nu prea gasesc asa ceva. (more…)

Dupa ce treci de Sinaia, Busteni si Predeal – extrem de aglomerate si supraestimate, tai in doua Brasovul si, hopa, ai ajuns in Poiana Brasov. Mai ca ai spune ca e minunant, o oaza de ceva mai multa liniste, cu ceva mai putina lume si o toponimie un pic mai aerisita. Te dai cu saniuta, te mai plimbi un pic, si – indemnat de aerul tare si curat, asa cum nu prea mai ai ocazia in oras sa intalnesti nici in parcuri, nici in periferie – decizi sa iei o masa copioasa. Iti amintesti de verile sau iernile copilariei cand mergeai (poate) cu parintii la Sura Dacilor. Asa ca – plecand din start de la premisa ca nu vei gasi preturi de carciuma ieftina, te indrepti hotarat catre un ospat, pe care – pana la urma – il meriti pe deplin dupa atata munca si, mai ales, atata sanius. (more…)