Îmi povestește un prieten zilele trecute despre o discuție între două tipe la care a tras cu urechea în Mall Vitan:

- Da fată… și am donat 50 de euro la dabăl vî dabăl vî ef…

- Eu nici măcar nu știu ce e aia dabăl vî dabăl vî ef…

- E aia cu animalele Wild Life… Așa și mi-au dat un cod și-am intrat pe un site unde am înfiat o broască țestoasă, fată!

Dacă aş fi Madonna acum după concert, m-aş grăbi să trimit o serie de scrisori de mulţumiri pentru sejurul meu excelent în România.

Întâi i-aş scrie primarului sectorului 5, dl. Marian Vanghelie (pentru ea “Mr. Mayor Van Gel”) pentru (citeste mai departe)

Mall, Liberty Center, magazin Office Shoes.
Doi: tatăl – 40-45 de ani şi fiul la 10-15 ani, domiciliu probabil instabil în Bucureşti, aer provincial-rural, apucături şantieriste.

Tatăl către fiu:
- Câ-tîîîîîîî? Doo milioane?! Da’ ce face de doo milioane? Merge singuri? De doo sute de mii te încalţ din piaţă de nu te vezi. Lasă-le dracu’, nu te mai uita la ele.

Într-una din vizitele recente la City Grill, am reconfirmat o bănuială care începuse să mă frământe de ceva vreme: restaurantul a adoptat o atitudine de criză, nepotrivită cu blazonul uşor pretenţios pe care-l afişează.

Îmi aduc aminte cum erau angajaţii lor la început, când s-a deschis restaurantul:  “Buna ziua, numele meu este X. V-aţi hotărât? Pot să vă iau comanda?”, iar după ce dădeam comanda: “Comanda dumneavoastră este: (şi înşira tot ce notase). Doriţi [cutare chestie] înainte sau să le aducem pe toate deodata?” etc.

Acum comanda se ia în tonul specific al (citeste mai departe)

Un unghi favorabil și iată o idee pentru reclamele din viitor.

Se întâmplă pe Șoseaua Pipera, aproape de intersecția cu Nicolae
Caramfil.

Mergeți și vedeți.