Fragment dintr-o discutie la o tigara intre doua vanzatoare tinerele, in fata “spatiului” dintr-un centru comercial din Bucuresti:

- Auzi fã… era “eeeco” ala si… cum ii zice aluilalt?
- Pai… era “eco” si “bio” parca.
- Asa, asa! “Eco” si “bio”!…
(scurta pauza de gandire)
Da-le dracu, oricum toate sunt pline de E-uri!

Dupa ce s-au intors din vacante si concedii, bucurestenii au dat buzna sa-si faca abonamente reduse.

Acum cateva zile, la metrou in Piata Unirii din Bucuresti erau doua cozi lungi si intoarse dupa stalpi, care mi-au adus aminte de vremurile bune de dinainte de ’89, (citeste mai departe)

A inceput sa mi se repete din ce in ce mai des in ultima vreme o situatie aiurea, da’ nu stiu cum am devenit constient de ea abia acum ca daca stau sa ma gandesc, se intampla de mai multa vreme.

Iata: se ia una bucata persoana (de pilda eu) si se transpune intr-un cadru gen “la cumparaturi” (nu conteaza prea mult circumstantele in care se ajunge in acest cadru). Dupa ce se cumpara un articol caruia sa ii poti alatura verbul “a purta”, la casa, dupa eventuala impachetare sau asezare in binecunoscuta punga cu reclama magazinului, vanzatoarea (vanzatorul) iti spune, pe un ton fals: “Sa-l purtati cu placere!”. (citeste mai departe)

De-a lungul timpului, m-am obisnuit sa citesc cu atentie conditiile in momentul in care mi se cere sa imi introduc adresa de e-mail pe vreun site public sau pe vreo hartie promotionala, pentru a evita sa mi se umple casuta de e-mail cu spam. Folosind cateva mici artificii logice, am reusit sa evit spamul intr-o proportie foarte mare, astfel incat am casutele de e-mail principale curate si usor de manevrat.

De pilda, de cele mai multe ori in formularele unor websiteuri necunoscute si de la care ma astept sa-mi publice adresa catre vreun 3rd party, introduc o adresa de e-mail “tampon” pe care n-o folosesc decat pentru astfel de situatii (inscriere pe baza confirmarii adresei de e-mail etc). (citeste mai departe)

Intr-o seara de curand stateam la posta sa ridic un colet, la o coada cu iz retro-comunist. Coada, bineinteles, era intoarsa de vreo doua ori intr-o incapere cat o camera de apartament. Camera avea zone conturate de igrasie foarte plastic, iar birourile cu tejghea lunga de gresie era plina de jeg si slinoasa (parca vedeam pe ea jdemii de maini muncitoresti transpirate si rastranspirate). In spatele biroului, cate o tanti plina ochi de sictir si plictiseala mai flituia si repezea din cand in cand la per-tu pe cate o persoana care-si pierdea rabdarea dupa timpul petrecut la coada. (citeste mai departe)